Asociatia Romana de Franciza

CONTRACTUL DE FRANCIZA IN NOUL COD CIVIL

Definiţie, reglementare şi caractere juridice

Operaţiunile de franciza

 

Contractul de franciza este un contract consensual, sinalagmatic, cu executare succesivă, intuitu personae şi de adeziune.Caracterul consensual’ al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să dea o anumită formă, nici măcar scrisă, contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat.

 

Franciza este un contract sinalagmatic, pentru că ambele părţi se obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce; francizorul să-şi extindă reţeaua de franciză şi să încaseze redevenţele, beneficiarul să exploateze conceptul de afacere al francizorului, în vederea realizării de profit.

Contractul de franciză este cu executare succesivă, deoarece exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. Reglementările operaţiunilor de franciză consacră principiul potrivit căruia durata contractului va fi fixată astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei (art. 6 din O.G. nr. 52/1997).

Caracterul intuitu personal al francizei se explică, în ce priveşte alegerea beneficiarului, prin bonitatea şi condiţiile manageriale de care dă dovadă acesta, iar în privinţa francizorului, prin omogenitatea reţelei de franciză, succesul de care se bucură afacerea, obiectul francizei, domeniul în care operează, imaginea pe piaţă etc.

în sfârşit, franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că, dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului, va trebui să se supună regulilor impuse de francizor. Acest caracter rezultă din prevederile art. 1 lit. c) ale ordonanţei care stipulează că beneficiarul este selecţionat de francizor şi aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciza.

 

Partile si obiectul francizei

 

După cum se poate observa din definiţia dată francizei de O.G. nr. 52/1997, părţile contractului sunt francizorul şi beneficiarul.

In concepţia dispoziţiilor art. 1 lit. b) din ordonanţă, francizorul este un comerciant care, fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. O.G. nr. 52/1997 impune francizorului îndeplinirea unor cerinţe speciale pentru a-şi putea extinde afacerea în regim de franciză, cerinţe ce sunt cuprinse în art. 1 alin. (1) lit. b), potrivit cărora francizorul este un comerciant care:

– este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciza;

– conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

– asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

– utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului”.

Prin urmare, francizorul este o persoană determinată care, pe de o parte, are calitatea de comerciant, iar, pe de altă parte, este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea ce o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare.

 

Beneficiarul, potrivit art. 1 lit. c) din ordonanţă, este un comerciant persoană fizică sau juridică ce aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciza. Se constată cu uşurinţă că, potrivit legii, beneficiarul, în afară de faptul că este comerciant, nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiţie specială.

 

Obiectul francizei

Obiectul francizei se desprinde din dispoziţiile art. 1, 5 si 6 din O.G. nr. 52/1997. în conformitate cu textele de lege menţionate, obiectul raporturilor de franciză poate fi rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăţii unei redevenţe din partea beneficiarului. Este fără îndoială că, potrivit dreptului pozitiv, operaţiunile ce constituie obiect al contractului de franciză reprezintă veritabile fapte de comerţ.

 

Independenţa partilor

Deşi beneficiarul acţionează, respectând marca, know-how-ul şi numele franci-zorului, între aceştia există o independenţă financiară şi juridică. Beneficiarul este un comerciant de sine stătător, un subiect de drept distinct, cu elemente de identificare proprii: este înregistrat la registrul comerţului, are firmă, sediu, emblemă, capital, obiect de activitate bine determinat etc.

Lipsa independenţei juridice ar conduce la transformarea beneficiarului în sucursală, iar când acesta este o persoană fizică, într-un simplu prepus al fran-cizorului. Consecinţele ce decurg din independenţa juridică a părţilor contractului de franciză constau în faptul că beneficiarul acţionează în nume şi pe cont propriu, nefiind mandatar, agent, comisionar şi nici prepus al francizorului. Beneficiarul va suporta singur riscul insolvenţei şi al eşecului afacerii sale. Pe de altă parte, francizorul nu va răspunde faţă de terţi pentru faptele ilicite ale beneficiarilor din reţeaua de franciză, cu excepţia culpei proprii.

Legiuitorul chiar impune participanţilor la franciză să facă cunoscut publicului independenţa financiară şi juridică existentă între aceştia. Astfel, art. 6 alin. (2) din ordonanţă stipulează că francizorul se asigură că beneficiarul, printr-o publicitate adecvată, face cunoscut că este o persoană independentă din punct de vedere financiar, în raport cu francizorul şi cu alte persoane.

 

DIFERITE TIPURI DE FRANCIZA

 

Cele mai răspândite forme ale francizei sunt franciza de producţie sau industrială, franciza de distribuţie, franciza de servicii, şi franciza principală sau master franchise. Criteriul principal al acestei clasificări îl constituie domeniul de activitate în care operează.

Franciza de producţie sau industrială

Franciza de producţie sau industrială. Practic, beneficiarul îşi va organiza factorii de producţie, capitalul şi resursele umane în scopul transformării materiilor prime şi materialelor în produse noi, ca natură şi utilitate, identice cu ale francizorului.

 

Franciza de servicii

Franciza de servicii. Aşadar, în acest gen de franciză, serviciile sunt executate după standardele şi sub firma şi marca francizorului, astfel încât consumatorul să nu simtă nicio diferenţă de calitate între serviciile ce constituie obiect al francizei. Serviciile exploatate în regim de franciză pot fi dintre cele mai diverse, deoarece reglementările legale nu conţin nicio limitare în acest sens, cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

 

Franciza de distribuţie

Franciza de distribuţie se înfăţişează sub două forme:

a) franciza de distribuţie a produselor realizate de însuşi francizorul;

b) franciza de distribuţie în care francizorul este doar un distribuitor al produselor realizate de diferiţi producători.

în prima situaţie, când francizorul este şi producător, acesta îşi creează propriile tehnici şi metode de vânzare a produselor pe care le transmite diferiţilor distribuitori independenţi, realizându-şi, astfel, propria reţea de distribuţie. Deci, într-o astfel de operaţiune, deşi producătorul şi distribuitorii sunt comercianţi independenţi din punct de vedere financiar şi juridic, beneficiarii, adică vânzătorii, vor pune în circulaţie produsele după indicaţiile stricte ale francizorului, care este tocmai producătorul sau fabricantul.

în cealaltă modalitate, când producătorul nu mai este şi francizor, tehnicile francizei sunt concepute de un distribuitor specializat în vânzări care, la rândul lui, le transmite, în temeiul contractului de franciză, altor distribuitori. Deci, dacă în prima

variantă conceptul de franciză este creat de chiar fabricantul bunurilor şi transmis distribuitorilor, în cea de-a doua, standardele francizei sunt elaborate de un vânzător, care îşi creează reţeaua de franciză cu alţi distribuitori.

 

Master franchise

Franciza principală’. în această formă a francizei, francizorul iniţial, principal, cedează subfrancizorului dreptul de a exploata, de a dezvolta şi de a crea şi extinde reţeaua de franciză prin încheierea de contracte cu diferiţi beneficiari.

 

Încheierea contractului

încheierea oricărui contract de franciza este precedată de o fază precontrac-tuală, ce are ca scop informarea părţilor contractante în legătură cu principalele elemente ale francizei. Obligaţia de informare reciprocă a părţilor este tot mai des reglementată în legislaţia contractelor comerciale’ şi excede operaţiunilor specifice cererii şi ofertei de a contracta, legiferate de Codul civil. Pentru realizarea acestei informări, O.G. nr. 52/1997 reglementează o adevărată procedură pe care o intitulează „faza precontractuală”, în care sunt specificate principalele informaţii pe care francizorul trebuie să le dezvăluie beneficiarului.

 

Etapa precontractuala

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 52/1997, faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. Dar, înainte de începerea operaţiunilor de informare şi negociere pe tema francizei, francizorul va face publică intenţia lui de extindere a reţelei de franciză. în acest scop, art. 13 din ordonanţă dispune că publicitatea pentru selecţionarea beneficiarului trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu cuprindă informaţii eronate.

Reglementările legale nu prevăd termenul alocat acestei etape precontractuale de informare a părţilor, dar este evident că ea va diferi în funcţie de complexitatea afacerii ce se negociază pentru exploatarea în regim de franciză şi în special de aprecierea părţilor.

Principalele categorii de informaţii pe care trebuie să le furnizeze francizorul beneficiarului sunt enumerate în cuprinsul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 52/1997, iar cele pe care trebuie să le transmită beneficiarul sunt prevăzute, în principal, în art. 15 alin. (1).

Potrivit textului de lege enunţat, francizorul va transmite informaţii cu privire la următoarele aspecte:

a) experienţa dobândită şi transferabilă – este o formulare defectuoasă, astfel cum s-a observat şi în doctrina juridică sau pe o anumită regiune etc.

b) condiţiile financiare ale contractului – aici sunt incluse, potrivit art. 2 alin. (3) din ordonanţă, informaţii (detalii) privind redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, tarifele privind prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologia, iar în cazul clauzei, obligaţiile contractuale de cumpărare şi alimentare, care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar.

Este cert că orice franciză necesită o serie de cheltuieli din partea beneficiarului şi, drept consecinţă, acesta va trebui să-şi evalueze patrimoniul pentru a face faţă costurilor pe care le reclamă. Cunoaşterea exactă a costurilor francizei va fi unul dintre elementele determinante ale încheierii contractului cu francizorul, tot astfel cum puterea financiară a beneficiarului va constitui un element hotărâtor în selecţia pe care o face francizorul.

Principiile care cârmuiesc raporturile financiare specifice comerţului în franciză îşi găsesc reglementare în art. 6 din O.G. nr. 52/1997, care stipulează că obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate şi vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune, iar durata contractului stabilită de maniera în care să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor făcute.

 

Cuprinsul contractului de franciza

 

Consecinţă a intervenţiei statului în raporturile contractuale comerciale. în acest scop, art. 4 prevede, cu valoare de principiu, că orice contract de franciză trebuie să definească, fără ambiguitate, obligaţiile şi responsabilităţile fiecărei părţi, precum şi orice alte clauze ale colaborării, iar potrivit art. 5, contractul de franciză va cuprinde următoarele clauze:

 

Obiectul contractului

Credem că norma are în vedere principalele drepturi de proprietate intelectuală şi industrială’ francizabile, precum: mărcile individuale (de fabrică, de comerţ şi de servicii), numele comercial (firma şi emblema), indicaţiile geografice, desenele şi modelele industriale, brevetele de invenţie, drepturile de autor şi know-how-ul (savoir-fair- ul);

 

Drepturile şi obligaţiile părţilor

Sunt şi acestea enumerate în persoana fiecărei părţi contractante. Astfel, art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 52/1997 reglementează obligaţiile francizorului, iar alin. (3) le prevede pe cele ale beneficiarului. La aceasta se adaugă, pentru francizor, vegherea la păstrarea identităţii şi a reputaţiei reţelei de franciză, iar pentru beneficiar, plata redevenţelor, neconcurenţă în timpul şi după expirarea contractului şi păstrarea confidenţialităţii know-how-ului dobândit de la francizor.

 

Condiţiile financiare

Condiţiile financiare se referă la elementele care privesc cheltuielile exploatării afacerii în regim de franciză, precum întinderea redevenţei şi modul de plată, taxa de intrare în reţea, cheltuielile ocazionate cu publicitatea, costurile fabricării produselor, prestării serviciilor sau distribuirii bunurilor sub formă de franciză etc.

 

Durata contractului

Durata contractului reprezintă perioada derulării afacerii în regim de franciză de către beneficiar, în zona în care are exclusivitate. Reglementările francizei nu impun o durată minimă sau maximă a contractului, iar potrivit dispoziţiilor art. 9, aceasta va diferi în raport de caracteristicile proprii fiecărei francize. în legătură cu determinarea duratei contractului de franciză, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din ordonanţă, potrivit cu care termenul contractului va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei.

 

Condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere

Cu referire la condiţiile de modificare a contractului de franciză, O.G. nr. 52/1997 nu cuprinde reglementări speciale, de unde rezultă că vor fi aplicabile regulile dreptului comun în materie, adică această operaţiune se va realiza cu acordul ambelor părţi contractante. Nu este exclus să se lase la aprecierea uneia dintre părţi iniţiativa modificării contractului de franciză, cum ar fi, de pildă, clauza prin care francizorul îşi rezervă dreptul de a impune noi exigenţe standardelor de exploatare a afacerilor francizabile.

Altfel stau lucrurile în legătură cu prelungirea şi rezilierea contractului de franciză, unde reglementările statuează că francizorul va înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract, iar în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot să determine rezilierea fără preaviz (art. 6 din O.G. nr. 52/1997).

 

Efectele contractului de franciza

Contractul de franciză generează drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante.

 

Obligaţiile francizorului

în literatura de specialitate s-a afirmat că în sarcina francizorului sunt puse următoarele obligaţii: transmiterea know-how-ului, transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului, asistenţa tehnică si/sau comercială, aprovizionarea beneficiarului şi garanţia exclusivităţii teritoriale.

 

Transmiterea know-how-ului

Se susţine că transmiterea know-how-ului este o condiţie esenţială a contractului de franciză şi constituie o obligaţie continuă, în sensul că know-how-ul, fiind perfectibil, francizorul va trebui să comunice beneficiarului toate îmbunătăţirile şi dezvoltările aduse.

Pentru a putea forma obiect al francizei, know-how-ul trebuie să aparţină francizorului, să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de cunoştinţe noi, aplicabile industrial, nebrevetate, verificate, nedezvăluite public, probate de francizor în afacerea proprie şi constituind reţeta pentru reuşita afacerii. Transmiterea know-how-ului presupune şi acordarea unei asistenţe care să permită beneficiarului însuşirea acestuia.

Informaţiile care alcătuiesc conţinutul know-how-ului sunt transmise, de regulă, într-un document separat (manual, carnet de instrucţiuni, ghid de operaţiuni, caiet tehnic etc.).

 

Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului

Aceasta este necesară pentru atragerea clientelei. Semnele distinctive aparţin fondului de comerţ al francizorului şi cele mai importante sunt firma, emblema şi marca. în doctrina de specialitate, inspirată din jurisprudenţa europeană în materie, se susţine că transmiterea dreptului de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei este de esenţa contractului de franciză.

Beneficiarul dobândeşte doar un drept de folosinţă asupra acestor elemente, ele nu se desprind de fondul de comerţ al francizorului, nu intră în fondul de comerţ al beneficiarului, drept urmare, beneficiarul nu le poate modifica, înstrăina altor persoane şi nici nu vor putea fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. în schimb, beneficiarul rămâne titularul propriilor semne distinctive, asupra cărora păstrează dispoziţia deplină şi exclusivă, fără a le identifica cu ale francizorului.

 

Asistenţa tehnică şi/sau comercială

Este obligaţia în temeiul căreia francizorul trebuie să sprijine în permanenţă beneficiarul şi poate consta în: pregătirea personalului, instruirea în vederea exploatării know-how-ului, supravegherea pentru respectarea omogenităţii reţelei de franciză etc. în doctrină s-a arătat că asistenţa tehnică şi comercială este inseparabil legată de know-how-ul comunicat, dar în acelaşi timp, nu se identifică cu aceasta, nu este o parte integrantă a know-how-ului. Asistenţa acordată este calea şi suportul concret de transmitere a know-how-ului, fiind formată dintr-un ansamblu de operaţiuni specifice, menite să formeze cadrul unei bune exploatări a know-how-ului, dar şi a însemnelor de atragere a clientelei.

O.G. nr. 52/1997 prevede în mod expres, în art. 4, că francizorul asigură beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţa comercială/tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. Tot astfel, în art. 1 lit. b), se prevede că francizorul va asigura beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate.

Asistenţa, indiferent sub forma în care se înfăţişează, este permanentă, începe în momentul implementării afacerii prin iniţierea beneficiarului şi instruirea personalului acestuia, continuând până la încetarea raporturilor contractuale.

 

Obligaţia de aprovizionare

Obligaţia de aprovizionare este întâlnită mai ales în cadrul francizei de distribuţie.

 

Exclusivitatea teritorială

Asigurarea exclusivităţii teritoriale este o obligaţie a francizorului menită să-l protejeze pe beneficiar. în temeiul acestei obligaţii, francizorul nu va putea nici să desfăşoare el franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului şi nici să transmită dreptul de a exploata afacerea în regim de franciză altui beneficiar. Exclusivitatea se justifică pe principiile care guvernează franciza din punct de vedere financiar, în temeiul cărora, aşa cum chiar O.G. nr. 52/1997 prevede, beneficiarul va trebui să-şi amortizeze investiţia făcută. Aşa fiind, este cert că dacă însuşi francizorul deschide aceeaşi franciză în zona de acţiune a beneficiarului sau transmite acest drept şi altor persoane (beneficiari), şansele de recuperare a cheltuielilor făcute de beneficiarul iniţial sunt serios compromise.

O.G. nr. 52/1997 reglementează câteva principii după care se va concepe şi aplica clauza de exclusivitate a contractului. Aceste reguli sunt înfăţişate în art. 9, potrivit căruia, în cazul în care francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate, vor fi respectate următoarele reguli:

– dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia:

– în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză:

– taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis:

– contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi;

– durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize.

 

Obligaţiile beneficiarului

în temeiul reglementărilor cuprinse în O.G. nr. 52/1997, beneficiarul are următoarele obligaţii: păstrarea secretului know-how-ului, plata taxelor şi redevenţelor şi neconcurenţa francizorului.

 

Păstrarea secretului know-how-ului

Contractul de franciză permite beneficiarului să folosească know-how-ul în limitele stabilite cu francizorul. în lipsa unor stipulaţii contrarii, contractul de franciză nu dă dreptul beneficiarului de a divulga know-how-ul ori de a-l folosi după încetarea raporturilor contractuale. Know-how-ul, nefiind protejat prin mijloace speciale, singurele măsuri de protecţie sunt cele instituite prin clauzele contractului. întrucât know-how-ul nu este cunoscut publicului, fiind un secret comercial al francizorului, păstrarea secretului este o obligaţie a cărei încălcare atrage răspunderea contractuală sau delictuală, după caz.

 

Plata taxelor şi redevenţelor

Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic şi cu titlu oneros, în schimbul transmiterii know-how-ului beneficiarul are obligaţia să plătească taxe şi redevenţe. Dintre taxele plătite de beneficiar, cea mai frecventă este taxa de intrare, care constă în plata unei sume de bani, care de regulă se plăteşte la data încheierii contractului, ca efect al intrării beneficiarului în reţeaua de franciză.

Redevenţa reprezintă suma de bani pe care trebuie să o plătească beneficiarul pe întreaga durată a existenţei contractului, în schimbul dobândirii dreptului de utilizare a mărcii, serviciilor, tehnologiilor, know-how-ului, experienţelor, precum şi a ori căror altor drepturi de proprietate intelectuală sau industrială. în concret, redevenţa poate consta într-un procent din profitul beneficiarului (10%, 20% etc.) sau într-o sumă fixă. Plata se face lunar sau pe o altă unitate de timp convenită de părţi.

 

Obligaţia de neconcurenţă

După cum am văzut în cele de mai sus, obligaţia de neconcurenţă este instituită şi în sarcina francizorului, dar se exprimă sub alte forme decât cea a beneficiarului, în concret, această obligaţie se realizează prin aceea că beneficiarului îi este interzis să contracteze francize cu concurenţi ai francizorului pe piaţă. în acest sens, prevederile art. 10 din O.G. nr. 52/1997 dispun că francizorul poate să impună o clauză de neconcurenţă beneficiarului. Obligaţia de neconcurenţă a beneficiarului, spre deosebire de cea a francizorului, există atât pe durata contractului, cât şi după expirarea acestuia.

 

Încetarea contractului de franciza

în doctrină sunt reţinute următoarele cauze de încetare ale contractului de franciză: expirarea termenului pentru care a fost încheiat, încetarea existenţei uneia dintre părţi, anularea şi rezilierea acestuia.

în ceea ce priveşte expirarea duratei ca mod de încetare a contractului de franciză, trebuie reţinut că O.G. nr. 52/1997 consacră câteva reguli în acest sens. Astfel, potrivit art. 6, francizorul are obligaţia înştiinţării beneficiarului, cu un preaviz suficient de mare, asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract.

Un alt principiu ce cârmuieşte încetarea contractului ca efect al expirării duratei constă în dreptul de preempţiune, recunoscut în favoarea beneficiarului dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză reclamă acest drept.

Tot astfel, în art. 8 se stipulează că, la încetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale. Aşa cum s-a precizat în cele de mai sus, în realizarea acestei reguli, francizorul poate să impună o clauză de neconcurenţă şi de confidenţialitate, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate.

 

Sursa: legalmagazin.ro

 

CONTRACTUL DE FRANCIZA IN NOUL COD CIVIL

 

Asociatia Romana de Franciza este recunoscuta ca fiind de utilitate publica in baza HG. 632 din 28 iulie 2015
franciza reprezentata de asociatia romana de franciza

Asociatia Romana de Franciza © 2006

Asociatia Romana de Franciza este recunoscuta ca fiind de utilitate publica in baza HG. 632 din 28 iulie 2015
Asociatia  Romana de Franciza  marca inregistrata  -  Trademark   All Rights Reserved.